Saturday, June 28, 2014

De la Sud la Nord - Est

Radu

O ultima cafea bauta dimineata in Cappadocia si-apoi la drum. Vantul ne bate din toate partile prin podisul Anatoliei si-l vedem pe Erciyes, un patru miar cu zapezi vesnice, al doilea ca marime din Turcia. 


Spre seara gasim loc de cort undeva langa drum dar sa nu te vada nimeni, cum zice o vorba din manualul motociclistului de aventura. Supa la plic, veselie, voie buna. Dupa cateva beri vedem pentru prima oara licurici. Noapte buna, Turcia!







Friday, June 27, 2014

Cappadoccia

Radu

Cappadoccia. In cateva cuvinte.





Sf. Gheorghe care omoara un...sarpe. Nu stiu cum, ca ochi sa-l vada nu mai are.


Unde-i frate Cappadoccia asta?


Rose Valley, unul dintre cele mai super-mega-blana locuri in care mi-a fost dat sa ajung. Magic.



Papadii cat palma.



Oaza din Rose Valley.





  Doi rusi canta cu patima la chitara pe acoperisul Cappadocciei. Lumea isi face selfie-uri, se pupa, se bea sampanie. Soarele isi ascunde ultimele raze de privirile curioase ale spectatorilor.





Thursday, June 26, 2014

De la Nord la Sud

Codrina

Schimbam traseul si plecam din nord catre sud, chititi sa ajungem la hititi, in vechea capitala de la Hattusa.
Ajungem pe la pranz si pornim la vizitat cu soarele in frunte si picioarele regulamentar protejate in ghetele noastre de motociclisti ce suntem.
Fermecata, Iulia se plimba cu ghidul in mana si povestea pe buze, dar nu are cu cine. Radu ar face fotografii dar nu poate de hoardele de turisti, Bobe canta si danseaza, iar eu gasesc asezarea cam renovata si amenajata. Dar ce stiu eu!
















Mancam si plecam. Dintr-o benzinarie un turculet de vreo patru ani imi face stangaci semne de la revedere, pastrandu-si dreapta in pantalonasi. Semn bun, gandesc. Dar n-a fost sa fie asa, pentru ca noaptea ne-a prins pe un drum si intr-un loc fara optiuni, indiferent de natura nevoilor.
Convingem baietii ca nu ar fi tocmai intelept sa campam langa calea ferata si in dreapta carierei de piatra, ne intoarcem cativa kilometri si adormim in paturi unite de hotel cu saloane de nunti. De nunti in desfasurare.
Pe maine, Cappadoccia!

-------------

Radu

Nu-mi dau seama daca e vis sau nu. Se aude rugaciunea muezinului in miez de noapte pe ritmuri de picaturi de ploaie. 'tu-i gura ma-sii, chiar ploua. Si toate lucrurile noastre sunt pe balcon la aerisit/uscat. Cu ochii lipiti adun catrafusele si le bag in camera de hotel. Ma bag inapoi sub patura unde e cald si bine. Nu-mi pasa. Adorm.















Iulia


Ala e momentul. Stop. Pun mana pe umarul lui Radu, piciorul pe scarita din stanga si-apoi...stop. Iata-l. Mereu acolo. Marele gol din stomac, bataia in plus de inima. Iau o gura de aer si-mi iau avant. Dibuiesc scarita din dreapta si gata. Ma asez in fotoliul format din bagaje. Sunt pregatita. 
Pornim. Suntem un mecanism. Depindem unul de celalalt. Firul care ne leaga nu e invizibil ci e Roibu care ne duce si ne suporta. Drumul e atat de frumos incat imi doresc sa conduc eu. E pentru prima oara cand mi se intampla asta. Imi place. Nu mai sunt pasager. Ma simt copilot.









Monday, June 23, 2014

Safranbolu si mai departe

Iulia

Ajungem seara in Safranbolu. Ne taram de oboseala. Ma simt de parca mi-ar fi plouat in creier. Ne cazam. Mancam. Somn adanc. 
Vizita scurta in orasul sofranului. Tarabe cu hand made peste tot, rahat cu fistic degustat, cafeaua turceasca bauta.
Urcam pe acoperisul unui conac pentru panorama. Barbatii - entrance free. Femeile - one turkish lira. WTF?! Acasa la ei, regulile lor, nu? Ma razbun pangarind cu Codrina toaleta barbatilor. 




















Radu

Ne luam la revedere de la Safranbolu si pornim spre sud prin munti. Miroase puternic a brad si e racoare iar drumul seamana al naibii de mult cu Transalpina. Doar ca totul pare mai sus si mai mare. E blana!