ploaie frate!

Radu

Dimineata ploaia ne tine pe loc. Si-i da frate. Si pare ca nu se mai opreste. Dupa cateva ore avem un mic ragaz sa strangem si s-o luam din loc in cautarea orasului cu nume de sofran. Safranbolu.

Si cum mergeam noi asa frumos pe malul marii, la un moment dat, pe o urcare unde parca si motocicletele trageau din greu, vedem o biciclista cu steagul Romaniei. Claxonam si aud in casca Nu-mi vine sa cred! Pe bune?! Romania? 

Ea e Alina, calare pe Nelu si merg spre...Indonesia. Da. Indonesia! Povestea lor aici  http://artsywheels.wordpress.com/

Ploaia ne prinde din urma pe drumuri serpuite de munte si aflu si eu de ce apa nu e buna nici in cizme.

Ajungem murati intr-un sat unde totul pare inchis. Ce-ar merge o ciorba! Nu zicem bine ca dintr-un microbuz coboara Zeki, care-si deschide carciuma pentru noi si ne prepara cea ma buna masa. Cineva acolo sus e motocislist!