Shkhara

Radu

Ne trezim cu varful Shkhara sub nas, cel mai mare din Georgia la cei 5200 de metri ai sai. N-am fost in Himalaya dar arata de zici ca e de-acolo. Dincolo de munte e mama Rusia. Si noi am ajuns cu motocicletele pana aici? Cam tare. Dag se hotaraste ca ii da singur spre Lentekhi prin pasul Zagar. Stabilim ca daca e sa ramana pe acolo il culegem noi maine pentru ca azi vrem sa ne mai bucuram de prea frumosul Ushguli si imprejurimile lui. Vorbim cu localnicii care ne zic ca putem merge pe jos pana la limba ghetarului Shkhara. Atat! Haidem, motociclisti, sa infigem pioletii si coltarii pe ghetar!

In timp ce Codrina culegea floricele pe o ruta numai de ea stiuta, echipa de asalt formata din Bobe, Iulia si subsemnatul descopera o urma ce pare a fi culcusul unui mare urs. Apoi niste tufe de afine. Apoi alta urma. Codrinaaaaaaaa! Hai inapooooi! Ne reunim si-auzim toti un mooorrgh. Ok, am vazut niste vaci mult mai jos. S-o fi aventurat vreuna pana aici? Cat de buna sa fie iarba? Nu, e clar. E urs. Morcovul e acolo unde trebuie cat sa ne faca sa-i dam forja inapoi spre Ushguli. Am fost atat de aproape de limba ghetarului dar mai aproape am fost de urs. Inutil sa zic ca la intoarcere toti bolovanii de pe munte pareau ursi. 

Una din urmele de culcus de urs.

Dar ce se vede in dreapta lui Bobe? Sa fie urma de urs?