Spre Tbilisi prin orasul lui Stalin

Radu

In scurta noastra sedere la doamna cu pensiunea din deal avem ocazia sa ne spalam toate hainele. Si nu de mana, cum am facut-o pana acum. Descoperim una din micile bucurii ale motociclistului imputito-calator, o masina de spalat la locul si momentul potrivit.

Mergem spre Tbilisi pe un drum care trece la un moment dat foarte aproape de granita cu regiunea separatista Osetia de Sud. Ma gandesc ca acum cativa ani pe aici treceau tancuri si se omorau oameni. Pornesc GoPro-ul si incep sa filmez. De la distanta pare un accident ca toate celelalte pe care le-am vazut pana acum prin Georgia. Si n-au fost putine. Cand ne apropiem in schimb, vedem niste oameni mascati, cu AKM-uri in mana, care se uita dubios la noi. Unul dintre ei imi vede camera clipocind. Imi sta inima un pic in loc dar trecem repede pe langa si ne vedem de viata.

Undeva dupa oraselul Khashuri incepe autostrada pana la Tbilisi. Pun pe pilot automat si ma bucur de peisaje. Ma bucur in primul rand ca am scapat de traficul nebun pe doua benzi dar sentimentul nu merge prea departe pentru ca vad o...vaca. Linistita, mananca ceva frunze dintr-un copacel ale carui ramuri se intind pana pe sosea.

Dincolo de autostrada e Osetia de Sud. La doar cateva zeci de metri moneda 'nationala' e rubla...

In drum spre capitala ne oprim in Gori sa vedem muzeul lui Stalin. Aflu si eu ca Stalin s-a nascut in Gori si nu undeva prin Rusia. Iulia imi povesteste o faza tare citita in Lonely Planet. Prin 2010, cand guvernul pro occidental georgian a hotarat sa dea jos statuia uriasa a lui Stalin din piata centrala a Gori-ului, a trebuit s-o faca noaptea si cu toata politia si armata posibila. Stalin's not dead! Clar. In muzeu sunt o multime de tablouri si poze cu domnul in tinerete. Ma opresc in fata unuia si ma gandesc serios de unde vine de fapt toata treaba asta cu hipsterii.

Casa in care s-a nascut Stalin.

Cel mai tare mi s-a parut ca am intrat in vagonul cu care s-a deplasat Stalin prin diferite colturi ale lumii, inclusiv la Yalta, unde s-a impartit Romania pe un servetel. Lui Stalin ii era frica sa zboare asa ca s-au pus oamenii si i-au facut acest vagon blindat, cu toate cele inauntru. Un fel de Air Force One al vagoanelor. Inainte sa vizitam am vazut o doamna care-si lua pranzul pe scarile vagonului. Oare ce-ar spune Stalin?

Sa mergi fara GPS prin marile orase: de nepretuit dar si de nerepetat. La intrarea in Tbilisi ne intampina o mare statuie pe care scrie in serpeasca (georgiana) dar si in engleza, David the Builder. Trecem pe langa doi motociclisti si un biciclist de cursa lunga cu care ne salutam din mers din cauza traficului alert. Dupa ceva kilometri prin oras trag pe dreapta si intreb un om de Old Tbilisi, orasul lor vechi. Imi explica ceva, parca m-am prins. Urc pe un pod, fac stanga, tot inainte. Ne mai invartim putin. Urc pe un pod, fac stanga, tot inainte. Iulia, da' noi n-am mai fost pe aici? 

Traficul ne dovedeste asa ca tragem la o terasa cu WiFi sa ne revenim in simturile orientarii. Sunt cu un ochi la telefon si cu doi pe motocicleta cand vad un tip care il tot analizeaza pe Roibu. Ma uit mai bine. E Gipson! Gipsoooon! Ma bucur sa-l revad aici. Ma simt de parca m-am intalnit cu un vechi prieten. Gipson ma intreaba Where is the other bike? Ii zic ca we split, in Kutaisi. Ca unii acasa mai repede, ca unii acasa mai tarziu. Povestim una, alta. Tot nu l-a prins din urma pe Dag. E aici de o zi si in principiu bea bere si se plimba. O las pe Iulia in compania suedezului si merg pe jos sa caut un anume Skadaveli Guesthouse gasit in Lonely Planet. Una dintre placerile ascunse ale mele e sa caut cazare imbracat in echipamentul moto, pe 'enspe mii de grade. Intr-un final gasesc locul cu pricina, si-l cunosc pe Irakli, proprietarul. Intreb de camera. Are. Ii zic ca revin cu motocicleta, fata si bagaje. Ajung inapoi la Gipson si Iulia care beau bere si stau la povesti. Stai tu aici cu Gipson ca ma duc io sa-l duc pe Roibu si bagajele la Irakli, apoi vin sa te iau. Ok. Ok. Inapoi la guesthouse. Irakli ma asteapta cu poarta deschisa. Ma conduce in camera unde a pornit el special pentru noi aerul conditionat. Pe veranda un tip tanar cu barba mare scrie de zor la o tableta. Se-ntoarce spre mine si ii recunosc fata, apoi vad bicicleta. E Jack, cicloturistul pe care l-am vazut la intrarea in oras. A plecat acum ceva timp din Londra si merge la un prieten in Australia. Evadez din echipament moto unde e ca intr-o sauna, ma schimb si merg dupa Iulia. Ajung la terasa. A beer, please. No, two. Three actually.