Inapoi in Georgia

Iulia

In Yerevan nu e de stat doar o zi. E un mega-oras in comparatie cu altele. Dar noi hotaram sa o luam inapoi pentru ca... Nu e vorba de dorul de acasa. Imi era dor de casa si de ai mei de cand ajunsesem in Istanbul. Am invatat ca poti merge mai departe intr-o excursie, poti gestiona Dorul  - mai ales cand te poti bucura de un pic de internet. Problema e ca incet, incet se instaleaza in mine Nevoia de acasa, nevoia de anumite lucruri care nu sunt indispensabile dar care iti incalzesc sufletelul obosit. As vrea sa cunosc cat mai mult dar nu prea ma mai pot bucura. Asa ca fugim spre iesirea din Armenia. 

Sa fugim. Sa fugim de caramizile roz folosite in exces in tara asta. Visez ca ma urmaresc caramizile roz... De fapt, visez cum o sa port pantalonii mei colorati si o sa ma dau cu fond de ten si o sa am de ales dintre mai multe tricouri...Hopa! Adorm si nu vreau asta. Nu in timpul mersului. E de la drum. Destul de plictisitor. 

Radu

Mergem spre granita cu Georgia si-mi trec prin minte cuvintele lui Jack, biciclistul intalnit in Tbilisi, atunci cand l-am intrebat cum i s-a parut Armenia. 

Well, Armenia is great. It has a lot o beautiful places, but in between these places, there's a lot of nothing...

Mi-a ramas in cap treaba asta cu a lot of nothing si-acum cand trec pe aici ma gandesc ca avea dreptate, dar as aduaga un lucru. A lot of beautiful nothing.

Iulia

Intram de foame in oraselul cu nume amuzant: Gyumri. Cum sa te cheme Gyumri? Pare un nume de pitic. Locul asta a fost distrus de un cutremur si refacut. Ma asteptam ca acest refacut sa insemne ceva dar...nu. E vai de capul lui. 

In timp ce Radu e la vanatoare de placinte eu sunt privita cu o combinatie de admiratie si invidie, cu o nuanta de libidinosenie de niste tineri care invart la un saslik. Ar vrea ei sa intre in conversatie cu mine dar nu vorbim nici o limba comuna si nu par campioni la mima. Ii salveaza un batranel de la o taraba vecina cu care vorbesc intr-o engleza aproximativa. Ghermania? Nu. Romania. De ce toti motociclistii tebuie sa fie nemti? Se intoarce Radu cu doua placinte scarboase. I-o las si pe a mea si pornim mai departe prin caldura. 

Ne ratacim prin gropile din Gyumri dar in ajutorul nostru vine Ghevor, un tip foarte simpatic, motociclist, care ne scoate din oras pe stradute numai de el stiute.

Radu

Iesim din Armenia pe la Bavra, printr-un punct de frontiera parca uitat de lume, intr-o zona care seamana cu un platou alpin. In fata se aduna niste nori grei de ploaie pe care nu avem cum sa-i ocolim. Din nou in Georgia, asfaltul ni se pare ca-n palma dupa toate gropile din Armenia. Nu e nimeni pe drum si cerul parca vrea sa ne inghita. Din directia in care fulgera si tuna apare o motocicleta. Ne petrecem si pana sa intoarcem noi, intorc ei: doi armeni pe o Yamaha Super Tenere, care se intorc din Franta. Tipul se uita mirat la Roibu.

The same?! Yesterday. Romania also. Ma gandesc ca e vorba de Bobe si Codrina.

Aaaa! Our friends! zic. 

Aaah, your friends? But I think very bad afternoon for them. A lot of rain and storm on a very bad road. 

S-au intalnit, se pare, pe un drum spre Batumi, un drum despre care stiam ca e foarte rau.

Ajungem la Vardzia si mare ne e mirarea cand, in parcarea de la poalele 'orasului din stanca' il vedem parcat pe Nelu, bicicleta Alinei aka artsywheels. Ii scriu un bilet si-l pun la Nelu in tankbag, in cazul in care nu ne vedem pe sus. Beau cu Iulia o cafea la singura carciuma din zona si mergem sa luam bilet la Vardzia. Cand sa platesc, tipul de la ghiseu ma avertizeaza treaba se inchide intr-o ora. Numai bine ca incepe si ploaia. Renuntam, cu promisiunea ca-l vedem dis-de-dimineata, inaintea hoardelor de turisti. Apare si Alina, cu zambetul pana la urechi. Au trecut aproape trei saptamani de cand ne-am intalnit prima data in Turcia.

Alina vine cu propunerea sa punem cortul vis-a-vis, peste rau, pe terenul unui preot. Ne instalam tabara, doar un cort, al nostru, ca-i mai mare, si o invitam pe Alina sa doarma cu noi. Intre timp apare un cuplu de polonezi care pune cortul langa noi. Se lasa noaptea si ramanem doar noi si polonezii sub un cer cu luna plina.

Alina scoate o supa instant, scotocim si noi dupa cateva caise confiate, polonezii aduc un vin si punem de-o cina. Si cum stateam noi la povesti, cand ne era lumea mai draga, in toiul noptii ne trezim cu trei flacai, unul mai treaz ca altul, insotiti de o sticla uriasa de vodca si multe cutii de bere. Se infiltreaza printre noi si incep sa ne toarne ba vodca, ba bere, si-o tin asa intr-un lung sir de toast-uri specific georgiene, din care noi nu intelegem nimic. La unele se ridica doar barbatii in picioare, la unele doar fetele, la unele toti, la unele nici unul. Oamenii nu vorbesc o iota engleza si devin mai insistenti pe pahar ce trece. Unul dintre ei se joaca cu un cutit de pe masa pe care il tot flutura prin aer. Vecinii de cort reusesc cumva sa se fofileze. Realizez ca sunt singur cu doua fete si trei georgieni beti. Baietii incep sa danseze in jurul nostru, incearca sa le ia si pe fete la joc. Eu o trag pe Iulia langa mine, Alina reuseste sa-l tina pe unul mai insistent la respect. Ma bag intr-un fel de hora doar eu cu ei si fac pe beatul, gandindu-ma sa-i tin departe de ele. Alina da tonul retragerii. Astia nici nu vor sa auda dar reusim sa scapam cumva. Alina se baga prima in cort. Iulia se spala pe dinti afara. Ma uit inapoi si vad o silueta apropiindu-se de cort. E tipul care se juca mai devreme cu cutitul. Imi tot propune ceva dar nu inteleg. Se duce spre Iulia. Ma iau dupa el. E mult prea aproape de Iulia. Eu il trag inapoi. Ma impinge si pare ca-mi zice sa-mi vad de treaba. O iau pe Iulia langa mine. Ii zic prin semne ca ea e cu mine si ne retragem spre cort. Omul vine dupa noi. Ii zic Iuliei sa intre in cort si ma gandesc serios ca va trebui sa-l pocnesc pe asta daca o tinem asa. Pentru prima data in excursia asta mi-e frica. Ma gandesc, ok, pe unu il dovedesc dar ce fac cu ceilalti doi? N-am nici o sansa si nici pe polonez nu ma pot baza. Incep sa fac pe prostul si il rog prin semne sa plece. Ii dau de inteles ca ne-am distrat dar acum vrem sa si dormim. Omul sta pe loc in fata cortului, se clatina de la bautura si incepe sa-mi faca niste semne cum ca ar vrea sa f..a si el ceva. Ii zic pentru ultima oara ca ma bag la somn si intru in cort. Ii vad silueta afara. Am doua bricege pe care le tin aproape si incep sa-mi fac tot felul de scenarii in cap, in timp ce privesc silueta astuia care nu pleaca. Dupa cateva minute de n-am scos nici pas, omul se indeparteaza. Scot capul pe sub absida si ii vad pe georgieni ca se cearta langa masina. Apoi unul se suie la volan si ceilalti imping la masina pana porneste. Din cortul vecin vad un cap care iese timid. E polonezul meu. Are they gone?

I hope so, ii zic. Inutil sa spun ca am stat toata noaptea cu bricegele in sacul de dormit si n-am prea inchis ochii la gandul c-or sa revina nebunii.